Betaina este, la fel ca colina și metionina, implicată în metabolismul grupării metil din ficat și își donează gruparea metil labilă pentru sinteza mai multor compuși importanți din punct de vedere metabolic, cum ar fi carnitina, creatina și hormonii (vezi Figura 1).

 

Colina, metionina și betaina sunt toate legate în metabolismul grupărilor metil. Prin urmare, suplimentarea cu betaină poate reduce necesarul acestor alți donori de grupări metil. În consecință, una dintre aplicațiile bine-cunoscute ale betainei în hrana animalelor este înlocuirea (parțială) clorurii de colină și a metioninei adăugate în dietă. În funcție de prețurile pieței, aceste înlocuiri economisesc, în general, costurile cu hrana animalelor, menținând în același timp rezultatele performanței.

Când betaina este utilizată pentru a înlocui alți donori de metil, aceasta este mai degrabă utilizată ca produs, ceea ce înseamnă că doza de betaină în formularea furajelor poate fi variabilă și depinde de prețurile compușilor înrudiți, cum ar fi colina și metionina. Însă betaina este mai mult decât un simplu nutrient donator de metil, iar includerea betainei în furaje ar trebui luată în considerare ca un mijloc de îmbunătățire a performanței.

Betaina ca osmoprotector

Pe lângă funcția sa de metildonor, betaina acționează ca un osmoregulator. Atunci când betaina nu este metabolizată de ficat în metabolismul grupării metil, devine disponibilă celulelor pentru a fi utilizată ca osmolit organic.

Ca osmolit, betaina crește retenția intracelulară de apă, dar, în plus, va proteja și structurile celulare precum proteinele, enzimele și ADN-ul. Această proprietate osmoprotectoare a betainei este foarte importantă pentru celulele care se confruntă cu stres (osmotic). Datorită creșterii concentrației intracelulare de betaină, celulele stresate își pot păstra mai bine funcțiile celulare, cum ar fi producția de enzime, replicarea ADN-ului și proliferarea celulară. Datorită unei mai bune conservări a funcției celulare, betaina poate avea potențialul de a îmbunătăți performanța animalelor, în special în situații specifice de stres (stres termic, coccidioză, salinitatea apei etc.). Suplimentarea cu betaină în furaje s-a dovedit a fi benefică în diferite situații și pentru diferite specii de animale.

Efectele pozitive ale betainei

Probabil cea mai studiată situație privind efectele benefice ale betainei este stresul termic. Multe animale trăiesc în temperaturi ambientale care depășesc zona lor de confort termic, ceea ce duce la stres termic.

Stresul termic este o afecțiune tipică în care este important ca animalele să își regleze echilibrul hidric. Prin capacitatea sa de a acționa ca un osmolit protector, betaina ameliorează stresul termic, așa cum este indicat, de exemplu, de temperaturile rectale mai scăzute și de un comportament de gâfâit mai redus la puii de carne.

Reducerea stresului termic la animale promovează aportul de hrană și ajută la menținerea performanței. Nu numai la găinile de carne, ci și la găinile ouătoare, scroafe, iepuri, bovine de lapte și de carne, rapoartele arată efectele benefice ale betainei în menținerea performanței în timpul vremii caniculare, precum și în condiții de umiditate ridicată. De asemenea, pentru a susține sănătatea intestinală, betaina poate ajuta. Celulele intestinale sunt expuse continuu conținutului hiperosmotic al intestinului, iar în caz de diaree, provocarea osmotică pentru aceste celule va fi și mai mare. Betaina este importantă pentru protecția osmotică a celulelor intestinale.

Menținerea echilibrului hidric și a volumului celular prin acumularea intracelulară de betaină are ca rezultat îmbunătățirea morfologiei intestinale (vilozități mai mari) și o digestibilitate mai bună (datorită unei secreții enzimatice bine menținute și suprafeței crescute pentru absorbția nutrienților). Efectele pozitive ale betainei asupra sănătății intestinale sunt deosebit de pronunțate la animalele cu probleme: de exemplu, păsările de curte cu coccidioză și purceii la înțărcare.

Betaina este cunoscută și ca modificator de carcasă. Funcțiile multiple ale betainei joacă un rol în metabolismul proteinelor, energiei și grăsimilor la animale. Atât la păsările de curte, cât și la porci, un randament mai mare de carne de piept, respectiv carne slabă, este raportat într-un număr mare de studii științifice. Mobilizarea grăsimii are ca rezultat, de asemenea, un conținut mai scăzut de grăsime al carcaselor, îmbunătățind calitatea carcasei.

Betaina ca amplificator de performanță

Toate efectele pozitive raportate ale betainei arată cât de valoros poate fi acest nutrient. Prin urmare, adăugarea de betaină în dietă ar trebui considerată nu doar ca un produs care să înlocuiască alți donori de metil și să economisească costurile cu hrana animalelor, ci și ca un aditiv funcțional pentru a susține sănătatea și performanța animalelor.

Diferența dintre aceste două aplicații constă în dozaj. Ca donor de metil, betaina este adesea utilizată în furaje în doze de 500 ppm sau chiar mai mici. Pentru a îmbunătăți performanța, se utilizează de obicei doze de betaină între 1000 și 2000 ppm. Aceste doze mai mari au ca rezultat betaină nemetabolizată, care circulă în corpul animalelor, fiind disponibilă pentru absorbție de către celule pentru a le proteja împotriva stresului (osmotic) și, în consecință, pentru a susține sănătatea și performanța animalelor.

Concluzie

Betaina are diferite aplicații pentru diferite specii de animale. În hrana animalelor, betaina poate fi utilizată ca produs pentru economisirea costurilor cu hrana animalelor, dar poate fi inclusă și în dietă pentru a îmbunătăți sănătatea animalelor și performanța. Mai ales în zilele noastre, când încercăm să minimizăm utilizarea antibioticelor, susținerea sănătății animalelor este de mare importanță. Betaina merită cu siguranță un loc pe lista compușilor bioactivi alternativi pentru susținerea sănătății animalelor.